Din greseala
Suntem aici din greseala. Nu ma refer la faptul ca de fapt cautai poze cu pisici pe internet si ai gasit textul asta. Nu ma refer nici la faptul ca acum esti la calculator pentru ca din greseala ai baut o cafea in plus azi. Sau ca stii sa folosesti calculatorul pentru ca parintii te-au batut la cap sa te tii de scoala. Nici macar la faptul ca parnitii tai erau cam beti intr-o seara si la putin timp dupa, ti-au dat viata.
Viata. Ce comun, si totusi, ce greu de explicat. E cam greu de explicat exact, pana la urma, ce e… dar cu siguranta e din greseala. O planeta acoperita cu apa, la o temperatura potrivita, o atmosfera bogata in dioxid de carbon, maree, evaporare, vant, ploi, nori si fulgere…la un moment dat, intr-un cumul norocos de conditii, am trecut de la chimie anorganica la chimie organica. Au fost miliarde peste miliarde de combinatii de conditii, si din ele, o data la cateva miliarde, din greseala, cele necesare s-au aliniat. Sau poate pur si simplu au venit de altundeva, calarind un meteorit ce s-a lovit de Pamant. Oricum ar fi aparut, la un moment dat, viata a ajuns sa aiba ADN. ADN care lucreaza pe un principiu simplu - se copiaza pentru fiecare replicare. Dar, o data la cateva miliarde de copii, apare o greseala. E suficient de rara ca sa nu modifice prea repede celula. Dar suficient de deasa incat sa dea sansa vietii sa se diversifice. Sa creasca in complexitate. Modificarile care apar sunt mici, dar in pasi mici, ideile bune supravietuiesc, pe cand cele proaste dispar. In suficient timp, ajungem sa cautam pisici pe internet.
Ca sa avem sansa sa ajutam la cresterea complexitatii energiei si materiei in univers, a trebuit sa avem mult noroc. A trebuit sa avem un loc in care conditiile au fost potrivite. Si din greseala in greseala, l-am obtinut. Am avut noroc ca soarele nu a absorbit tot ce era in influenta sa gravitationala. A lasat doua miimi din materia sistemului solar in afara sa. Si asa, dupa multe accidente, am ramas cu opt planete si o gramada de asteroizi si comete. Fiecare cu rolul ei. Si planeta noastra, din greseala, s-a aflat exact unde nu e prea aproape de soare si deci cald… nici prea departe, si deci rece… in zona Goldilocks. A avut noroc si de un satelit natural care a ajutat la stabilizare. Si de meteoriti incarcati cu apa care au racit-o. Multe au trebuit sa se alinieze. Si totusi, cum de suntem asa de norocosi? Pai, din sutele de miliarde de stele doar in galaxia noastra - Calea lactee - sunt zeci de miliarde de stele care au planete in zona Goldilocks. Cand lucrezi cu numere atat de mari, sansele sa se combine lucrurile cum trebuie incep sa creasca semnificativ… daca le dai suficient timp.
Si pana la urma, de unde atatea stele? La origine, din hidrogen si heliu. Cantitati uriase, care au inceput sa se atraga intre ele, sa isi uneasca fortele gravitationale, si in cele din urma, sa creasca la dimensiuni atat de mari, incat sa se aprinda din cauza presiunii. Si sa atraga in jurul lor tot mai multa materie, din cauza gravitatiei. Stele care s-au nascut din hidrogen si heliu, au trait si le-au transformat in elemente mai grele. Si care pana la urma au murit - unele in moduri foarte spectaculoase - supernove. Care ne-au dat toate elementele chimice pe care le indragim si din care suntem formati. Noi, toti cei pe care ii cunoastem sau o sa ii cunoastem vreodata, toate lucrurile pe care le vedem in jurul nostru - praf de stele. Bine-bine, dar atomii aia de hidrogen si heliu, de ce s-au atras intre ei - de ce unii si nu altii? Pai, tot din greseala. Cand s-a format universul timpuriu si hidrogenul, heliul si litiul au fost create, nu a fost totul uniform - la nivel cuantic, au fost niste mici imperfectiuni.
Imperfectiuni care au dus la crearea primelor stele, crescand complexitatea universului, de la hidrogen si heliu, pana la fier si la moartea lor au dus la formarea unor stele cu planete norocoase, planete pe care complexitatea a avut un nou salt, odata cu aparitia vietii. (Si inca unul odata cu aparitia constiintei? :D)
Totul din greseala. Poate, tot din greseala, universul nostru e unul diferit, putin defect, fata de toate celelalte universuri perfect echilibrate... in care nimic nu se intampla.
[Doru Karacsonyi - 08 Iunie 2019]
Viata. Ce comun, si totusi, ce greu de explicat. E cam greu de explicat exact, pana la urma, ce e… dar cu siguranta e din greseala. O planeta acoperita cu apa, la o temperatura potrivita, o atmosfera bogata in dioxid de carbon, maree, evaporare, vant, ploi, nori si fulgere…la un moment dat, intr-un cumul norocos de conditii, am trecut de la chimie anorganica la chimie organica. Au fost miliarde peste miliarde de combinatii de conditii, si din ele, o data la cateva miliarde, din greseala, cele necesare s-au aliniat. Sau poate pur si simplu au venit de altundeva, calarind un meteorit ce s-a lovit de Pamant. Oricum ar fi aparut, la un moment dat, viata a ajuns sa aiba ADN. ADN care lucreaza pe un principiu simplu - se copiaza pentru fiecare replicare. Dar, o data la cateva miliarde de copii, apare o greseala. E suficient de rara ca sa nu modifice prea repede celula. Dar suficient de deasa incat sa dea sansa vietii sa se diversifice. Sa creasca in complexitate. Modificarile care apar sunt mici, dar in pasi mici, ideile bune supravietuiesc, pe cand cele proaste dispar. In suficient timp, ajungem sa cautam pisici pe internet.
Ca sa avem sansa sa ajutam la cresterea complexitatii energiei si materiei in univers, a trebuit sa avem mult noroc. A trebuit sa avem un loc in care conditiile au fost potrivite. Si din greseala in greseala, l-am obtinut. Am avut noroc ca soarele nu a absorbit tot ce era in influenta sa gravitationala. A lasat doua miimi din materia sistemului solar in afara sa. Si asa, dupa multe accidente, am ramas cu opt planete si o gramada de asteroizi si comete. Fiecare cu rolul ei. Si planeta noastra, din greseala, s-a aflat exact unde nu e prea aproape de soare si deci cald… nici prea departe, si deci rece… in zona Goldilocks. A avut noroc si de un satelit natural care a ajutat la stabilizare. Si de meteoriti incarcati cu apa care au racit-o. Multe au trebuit sa se alinieze. Si totusi, cum de suntem asa de norocosi? Pai, din sutele de miliarde de stele doar in galaxia noastra - Calea lactee - sunt zeci de miliarde de stele care au planete in zona Goldilocks. Cand lucrezi cu numere atat de mari, sansele sa se combine lucrurile cum trebuie incep sa creasca semnificativ… daca le dai suficient timp.
Si pana la urma, de unde atatea stele? La origine, din hidrogen si heliu. Cantitati uriase, care au inceput sa se atraga intre ele, sa isi uneasca fortele gravitationale, si in cele din urma, sa creasca la dimensiuni atat de mari, incat sa se aprinda din cauza presiunii. Si sa atraga in jurul lor tot mai multa materie, din cauza gravitatiei. Stele care s-au nascut din hidrogen si heliu, au trait si le-au transformat in elemente mai grele. Si care pana la urma au murit - unele in moduri foarte spectaculoase - supernove. Care ne-au dat toate elementele chimice pe care le indragim si din care suntem formati. Noi, toti cei pe care ii cunoastem sau o sa ii cunoastem vreodata, toate lucrurile pe care le vedem in jurul nostru - praf de stele. Bine-bine, dar atomii aia de hidrogen si heliu, de ce s-au atras intre ei - de ce unii si nu altii? Pai, tot din greseala. Cand s-a format universul timpuriu si hidrogenul, heliul si litiul au fost create, nu a fost totul uniform - la nivel cuantic, au fost niste mici imperfectiuni.
Imperfectiuni care au dus la crearea primelor stele, crescand complexitatea universului, de la hidrogen si heliu, pana la fier si la moartea lor au dus la formarea unor stele cu planete norocoase, planete pe care complexitatea a avut un nou salt, odata cu aparitia vietii. (Si inca unul odata cu aparitia constiintei? :D)
Totul din greseala. Poate, tot din greseala, universul nostru e unul diferit, putin defect, fata de toate celelalte universuri perfect echilibrate... in care nimic nu se intampla.
[Doru Karacsonyi - 08 Iunie 2019]
Comments
Post a Comment