Haos și ordine
Haos și ordine, sau ce faci când ai un lemn și o bormașină
Pe ideea că atunci când ai un ciocan toate lucrurile ți se par cuie, atunci când ai un lemn și o bormașină și ești blocat la țară de o pandemie globală și te chinuie talentul… m-am apucat de sculptură. OK, “sculptură” e prea mult spus. M-am apucat să mutilez o bucată de scândură ce îmi rămăsese prin atelier de mai demult.
Schema o aveam făcută, ca un bun ITst, pe calculator:
Floare la ureche până acum. Și lemnul îl aveam de ceva vreme și nu prea știam ce să fac cu el. Am calculat proporțiile pe baza schemei și am tăiat partea mai rea (crăpată și ușor mucegăită).
Prima parte a fost cea mai simplă - am făcut schema pe lemn, în creion. Am mai corectat pe ici-colo, am mai aranjat în pagină. “O să iasă o frumusețe”, mi-am zis...
Partea următoare a fost dureroasă. Cum faci niște găuri în formă de cerc în mijlocul lemnului? Când ai doar o bormașină? Ei bine… cu bormașina… și multă răbdare… Și multe imprecații. După cum vă puteți imagina, acesta e primul meu proiect artistic în lemn, și nu am aproape niciun fel de scule. M-am folosit de ce am putut din sculele cumnatului meu, dar sunt scule ce le găsești în orice atelier - nu am scule de tâmplărie. Abia aștept să privesc în urmă la acest proiect și să îmi spun - “ce ne-experimentat și ne-echipat eram…”.
Ce nu se vede în poză e că lemnul ăsta e de stejar, deci de esență tare și are vreo opt centimetri grosime. Nici toți stropii de transpirație ce au picat pe scândură nu se văd… dar au fost câțiva până am ajuns în faza următoare. Faza în care mă îndoiam sincer că o să iasă așa cum îmi imaginasem inițial. Aici eram la momentul în care îmi ziceam “OMG! OMG!”
Așa că m-am urcat în mașină și am dat o fugă la magazinul de scule să îmi mai iau cate una-alta. O rașpilă nouă și niște pile de montat la bormașină. Și a meritat din plin. După vreo încă două zile, lemnul meu arăta așa:
Ceva mai bine! Mai aproape de ce îmi imaginasem inițial. Pasul următor a fost preferatul meu - rotunjit cu pila și apoi luat cu migală la șmirghel. Ăsta e motivul pentru care am început proiectul de fapt. Sunt puține lucruri mai relaxante decât să dai cu rașpila și apoi cu șmirghelul pe lemn, să îl simți cum se îmblânzește, cum se netezește și se așează după dorințele tale. Aș descrie puțin procesul: mi-am decupat un șablon de placaj cu un semicerc cu diametrul ceva mai mare decat grosimea scândurii. Am început prin a rotunji colțurile găurilor (Suna ciudat, nu? Mă refer la colțurile date de cercurile de pe captele cilindrelor săpate în lemn și adâncimea lemnului, explicat inginereste.) cu pila de bormașină. Până m-am apropiat de forma șablonului. Apoi am continuat, cu rașpila, de mână. Până am fost mulțumit de curbură. Dar lemnul era destul de zgâriat la momentul respectiv, așa că am trecut la finisat cu șmirghel. Am descoperit că cea mai bună metodă e să folosesc un șmirghel dur înfășurat în jurul unui cocean de porumb. (Mi-am adaugat doi coceni la colecția de scule ce am început-o pentru lucrul în lemn.)
Buuun. Partea de ordine din lucrarea mea era gata. Paradoxal, haosul abia acum urma. Planul inițial era să îl iau la topor și să îl crestez pe margini. După ce am măsurat cu micrometrul și am făcut semn cu creta, nu prea am avut curajul să trec și la ultimul pas - să îl tai cu toporul. Și nici banzic n-am avut, așa ca l-am luat la fierăstrău.
Am mai transpirat câțiva litri...
Dar într-un final, după ce i-am făcut și o bază în aceeași temă și l-am lăcuit frumos, a ieșit cam așa:
E clar cea mai buna sculptură a mea de până acum!
Abia aștept acum să mă apuc de a doua lucrare.
Pe ideea că atunci când ai un ciocan toate lucrurile ți se par cuie, atunci când ai un lemn și o bormașină și ești blocat la țară de o pandemie globală și te chinuie talentul… m-am apucat de sculptură. OK, “sculptură” e prea mult spus. M-am apucat să mutilez o bucată de scândură ce îmi rămăsese prin atelier de mai demult.
Schema o aveam făcută, ca un bun ITst, pe calculator:
Floare la ureche până acum. Și lemnul îl aveam de ceva vreme și nu prea știam ce să fac cu el. Am calculat proporțiile pe baza schemei și am tăiat partea mai rea (crăpată și ușor mucegăită).
Prima parte a fost cea mai simplă - am făcut schema pe lemn, în creion. Am mai corectat pe ici-colo, am mai aranjat în pagină. “O să iasă o frumusețe”, mi-am zis...
Partea următoare a fost dureroasă. Cum faci niște găuri în formă de cerc în mijlocul lemnului? Când ai doar o bormașină? Ei bine… cu bormașina… și multă răbdare… Și multe imprecații. După cum vă puteți imagina, acesta e primul meu proiect artistic în lemn, și nu am aproape niciun fel de scule. M-am folosit de ce am putut din sculele cumnatului meu, dar sunt scule ce le găsești în orice atelier - nu am scule de tâmplărie. Abia aștept să privesc în urmă la acest proiect și să îmi spun - “ce ne-experimentat și ne-echipat eram…”.
Ce nu se vede în poză e că lemnul ăsta e de stejar, deci de esență tare și are vreo opt centimetri grosime. Nici toți stropii de transpirație ce au picat pe scândură nu se văd… dar au fost câțiva până am ajuns în faza următoare. Faza în care mă îndoiam sincer că o să iasă așa cum îmi imaginasem inițial. Aici eram la momentul în care îmi ziceam “OMG! OMG!”
Așa că m-am urcat în mașină și am dat o fugă la magazinul de scule să îmi mai iau cate una-alta. O rașpilă nouă și niște pile de montat la bormașină. Și a meritat din plin. După vreo încă două zile, lemnul meu arăta așa:
Ceva mai bine! Mai aproape de ce îmi imaginasem inițial. Pasul următor a fost preferatul meu - rotunjit cu pila și apoi luat cu migală la șmirghel. Ăsta e motivul pentru care am început proiectul de fapt. Sunt puține lucruri mai relaxante decât să dai cu rașpila și apoi cu șmirghelul pe lemn, să îl simți cum se îmblânzește, cum se netezește și se așează după dorințele tale. Aș descrie puțin procesul: mi-am decupat un șablon de placaj cu un semicerc cu diametrul ceva mai mare decat grosimea scândurii. Am început prin a rotunji colțurile găurilor (Suna ciudat, nu? Mă refer la colțurile date de cercurile de pe captele cilindrelor săpate în lemn și adâncimea lemnului, explicat inginereste.) cu pila de bormașină. Până m-am apropiat de forma șablonului. Apoi am continuat, cu rașpila, de mână. Până am fost mulțumit de curbură. Dar lemnul era destul de zgâriat la momentul respectiv, așa că am trecut la finisat cu șmirghel. Am descoperit că cea mai bună metodă e să folosesc un șmirghel dur înfășurat în jurul unui cocean de porumb. (Mi-am adaugat doi coceni la colecția de scule ce am început-o pentru lucrul în lemn.)
Buuun. Partea de ordine din lucrarea mea era gata. Paradoxal, haosul abia acum urma. Planul inițial era să îl iau la topor și să îl crestez pe margini. După ce am măsurat cu micrometrul și am făcut semn cu creta, nu prea am avut curajul să trec și la ultimul pas - să îl tai cu toporul. Și nici banzic n-am avut, așa ca l-am luat la fierăstrău.
Am mai transpirat câțiva litri...
Dar într-un final, după ce i-am făcut și o bază în aceeași temă și l-am lăcuit frumos, a ieșit cam așa:
E clar cea mai buna sculptură a mea de până acum!
Abia aștept acum să mă apuc de a doua lucrare.
Comments
Post a Comment