Paginile lipsa
De cand am descoperit Noile Scripturi - de fapt, ceea ce s-a dovedit a fi Foarte Vechiul Testament - am evoluat atat de mult. Inca nu mi-am dat seama exact cum, dar cei de dinainte, au stiut exact cum sa calculeze cand sa fie gasite. Omenirea ajunsese in punctul in care era interconectata, razboaiele deveau ingrozitor de greu de pornit, si cu putin efort, orice om dintr-un colt al Pamantului se putea intelege cu oricare altul. Era pregatita. Si atunci au aparut. Ma rog, le-am descoperit. Ta-naa!
Si ne-au explicat multe din ceea ce ne lipsea. Ne-au spus Adevarul. Si a functionat!
Am invatat cum sa putem naste in vitro. Complet. Absolut sigur. Perfect echilibrat. La scurt timp dupa, ne-am inteles codul genetic. Am stiut cum sa il modificam ca ne asiguram ca din doua perechi de cromozomi, pentru cel putin douazeci de generatii, vom evita sa activam gene recesive daunatoare. Adica eu si alesul meu, impreuna cu cei douazeci de copii, acum in ziua osutatreizecisiopt, vom porni o dinastie care pentru cel putin douazeci de generatii se va putea interconecta in perfecta siguranta genetica. Douazeci de generatii nu pare mult, dar acestea nu sunt singurele lucruri care le aducem cu noi.
Tot dupa Scripturi, omenirea a invatat sa cultive pamantul. Daca pana in secolul douazecisiunu, nu am stiut decat sa macelarim, cu barbarie, pamantul, in foarte scurt timp am inteles cum functioneaza, cu adevart, un ecosistem. Chimic. Fizic. Biologic. Psihic. Plante si animale. Am reusit sa le echilibram perfect. Bineinteles, nu am fi reusit fara sa controlam clima la nivel planetar. Probabil acesta a fost punctul cel mai greu de atins al stramosilor. Planeta noastra nu a fost niciodata mai frumoasa decat in perioada aceea de pionierat si explorari. Colt dupa colt. Bula dupa bula. Intreg Pamantul arata ca un sirag de margele. Fiecare bucatica de Pamant echilibrata si apoi optimizata. De acolo de unde era destul de putin de optimizat, din jungla, si pana acolo unde era foarte mult, in mijlocul desertului, perla dupa perla, ecosistemele infloreau si se perfectionau. Nu a fost mult pana am reusit incepem sa unim ecosistemele, sa le balansam cu un minim de daune, si sa le mediem. Si apoi sa le imbunatatim. Asta e motivul pentru care planeta noastra e asa cum e. Era. Nu mai e planeta noastra. Nici macar soarele nostru. Noi suntem una din familiile alese sa inceapa din nou. Intr-un sistem solar nou. Va fi doar al nostru. Terraformarea ar trebui sa se intample treptat, in jurul navei noastre, in doar cateva generatii.
Ce am mai descoperit apoi? Odata problema Pamantului rezolvata, ne-am indreptat atentia spre spatiu. O aveam deja indreptata de ceva timp, inca de cand am descroperit Scrierile. Dar acum, chiar ne-am concentrat. Impreuna, omenirea, a reusit sa obtina propulsia cu acceleratie continua. Nu a durat mult pana am reusit sa aducem acceleratia la magicul 9.8m/s2. In nava, ai ‘gravitatie’ ca pe Pamant. Si cam dupa un an, esti la viteze relativiste. Chiar se intampla cum ne-a spus Einstein. Partial. Aici nu mai are sens sa acceleram, doar pastram viteza constanta. Fara acceleratie, trebuie sa trecem la gravitatia centrifuga. E ciudata trecerea, dar rezultatul final e acelasi. Primele incercari au fost geniale. Pacat ca pentru niste teste concludente, a trebuit sa asteptam ani buni. Relativitatea.
Toata informatia pe care o avem cu noi...e alegera noastra ce facem cu ea. Avem acesti cativa ani pana ajungem in noul nostru sistem solar. Avem timpul acesta sa stabilim exact planul. Sa hotaram ce informatii punem la dispozitie, cui, in ce forma, si mai ales cand. Cei de dinaintea noastra - cei care au pornit Pamantul - au avut o varianta foarte ciudata de a o face. Bine ca ne-au dat totusi, pana la urma, raspunsurile de care aveam nevoie. Noi o sa facem altfel. Ce a facut omenirea in cateva zeci de mii de ani, noi o sa facem in sute. Pentru noi, informatia o sa fie libera. La indemana oricui. Vom spune tot ceea ce stim. Si o vom spune de la inceput. Generatiile urmatoare vor sti cel putin la fel de multe ca noi. Si tot ceea ce am adus de pe Pamant. Tot ce a creeat omenirea pana acum.
Misiunea noastra? In afara de cea principala? Sa ducem samanta cat mai departe? Este sa descoperim cum putem obtine comunicatia intra-solara. Bidirectionala. Sansele noastre vor fi maxime. Nu exista consilii. Nu exista influente. Nu exista indecizie. Suntem doar noi. Noi luam toate deciziile. Noi si urmasii nostri, care vor sti foarte exact care e scopul lor. Trecutul si viitorul. Si deja avem planurile pregatite…
[Doru Karacsonyi - 04.05.2019]
Si ne-au explicat multe din ceea ce ne lipsea. Ne-au spus Adevarul. Si a functionat!
Am invatat cum sa putem naste in vitro. Complet. Absolut sigur. Perfect echilibrat. La scurt timp dupa, ne-am inteles codul genetic. Am stiut cum sa il modificam ca ne asiguram ca din doua perechi de cromozomi, pentru cel putin douazeci de generatii, vom evita sa activam gene recesive daunatoare. Adica eu si alesul meu, impreuna cu cei douazeci de copii, acum in ziua osutatreizecisiopt, vom porni o dinastie care pentru cel putin douazeci de generatii se va putea interconecta in perfecta siguranta genetica. Douazeci de generatii nu pare mult, dar acestea nu sunt singurele lucruri care le aducem cu noi.
Tot dupa Scripturi, omenirea a invatat sa cultive pamantul. Daca pana in secolul douazecisiunu, nu am stiut decat sa macelarim, cu barbarie, pamantul, in foarte scurt timp am inteles cum functioneaza, cu adevart, un ecosistem. Chimic. Fizic. Biologic. Psihic. Plante si animale. Am reusit sa le echilibram perfect. Bineinteles, nu am fi reusit fara sa controlam clima la nivel planetar. Probabil acesta a fost punctul cel mai greu de atins al stramosilor. Planeta noastra nu a fost niciodata mai frumoasa decat in perioada aceea de pionierat si explorari. Colt dupa colt. Bula dupa bula. Intreg Pamantul arata ca un sirag de margele. Fiecare bucatica de Pamant echilibrata si apoi optimizata. De acolo de unde era destul de putin de optimizat, din jungla, si pana acolo unde era foarte mult, in mijlocul desertului, perla dupa perla, ecosistemele infloreau si se perfectionau. Nu a fost mult pana am reusit incepem sa unim ecosistemele, sa le balansam cu un minim de daune, si sa le mediem. Si apoi sa le imbunatatim. Asta e motivul pentru care planeta noastra e asa cum e. Era. Nu mai e planeta noastra. Nici macar soarele nostru. Noi suntem una din familiile alese sa inceapa din nou. Intr-un sistem solar nou. Va fi doar al nostru. Terraformarea ar trebui sa se intample treptat, in jurul navei noastre, in doar cateva generatii.
Ce am mai descoperit apoi? Odata problema Pamantului rezolvata, ne-am indreptat atentia spre spatiu. O aveam deja indreptata de ceva timp, inca de cand am descroperit Scrierile. Dar acum, chiar ne-am concentrat. Impreuna, omenirea, a reusit sa obtina propulsia cu acceleratie continua. Nu a durat mult pana am reusit sa aducem acceleratia la magicul 9.8m/s2. In nava, ai ‘gravitatie’ ca pe Pamant. Si cam dupa un an, esti la viteze relativiste. Chiar se intampla cum ne-a spus Einstein. Partial. Aici nu mai are sens sa acceleram, doar pastram viteza constanta. Fara acceleratie, trebuie sa trecem la gravitatia centrifuga. E ciudata trecerea, dar rezultatul final e acelasi. Primele incercari au fost geniale. Pacat ca pentru niste teste concludente, a trebuit sa asteptam ani buni. Relativitatea.
Toata informatia pe care o avem cu noi...e alegera noastra ce facem cu ea. Avem acesti cativa ani pana ajungem in noul nostru sistem solar. Avem timpul acesta sa stabilim exact planul. Sa hotaram ce informatii punem la dispozitie, cui, in ce forma, si mai ales cand. Cei de dinaintea noastra - cei care au pornit Pamantul - au avut o varianta foarte ciudata de a o face. Bine ca ne-au dat totusi, pana la urma, raspunsurile de care aveam nevoie. Noi o sa facem altfel. Ce a facut omenirea in cateva zeci de mii de ani, noi o sa facem in sute. Pentru noi, informatia o sa fie libera. La indemana oricui. Vom spune tot ceea ce stim. Si o vom spune de la inceput. Generatiile urmatoare vor sti cel putin la fel de multe ca noi. Si tot ceea ce am adus de pe Pamant. Tot ce a creeat omenirea pana acum.
Misiunea noastra? In afara de cea principala? Sa ducem samanta cat mai departe? Este sa descoperim cum putem obtine comunicatia intra-solara. Bidirectionala. Sansele noastre vor fi maxime. Nu exista consilii. Nu exista influente. Nu exista indecizie. Suntem doar noi. Noi luam toate deciziile. Noi si urmasii nostri, care vor sti foarte exact care e scopul lor. Trecutul si viitorul. Si deja avem planurile pregatite…
[Doru Karacsonyi - 04.05.2019]
Comments
Post a Comment