Acum un milion și jumătate de ani

"Acum un milion și jumătate de ani, un geniu uitat al hominizilor, s-a apucat sa ciocnească doua pietre, și a obținut un topor în forma de lacrima. La momentul respectiv era cea mai avansata tehnologie." [A short history or nearly everything, Bill Bryson, Ch.29]
- Îți dai seama ce praf erau aia? Parca ii vad, in pestera - unul zice "Gã!"
- Da-da. Si celalat ii raspunde "Gã-gã!"
- Haha! Si primul ii da in cap aluilalt cu cea mai avansata tenhologie din lume!
- Haaaaa!
- Iti dai seama ca astia nu stiau nici sa vorbeasca?
- Ce sa vorbeasca? Stateau in pesteri si erau speriati de orice. Nu aveau haine, nu se spalau...nu ca acuma s-ar fi schimbat ceva, pt unii...
- Nu stiau nici de foc! Mancau numai ce apucau, totul crud.
- Erau raw-vegani baaa!
- Hahaha!
- Nu ma, serios! Iti dai seama ca bietii trebuiau sa alerge toata ziua sa prinda un sobolan chinuit?
- Da-da! Sau vreun gandac...cum face Bears Grylls! Toata ziua, un gandac mancat in scarba!
- Stai ma, ca astia erau vanatorii nepriceputi!
- Stii care sunt urmasii din ziua de azi a vanatorilor nepriceputi? Vegetarienii!
- Haaa! Dar urmasii vanatorilor nepriceputi care nici macar focul nu stiau sa il faca?
- A?
- Raw-veganii!
- Haaaaaaaa!
- Da ma, iti dai seama ce praf erau aia?
- ...
- Hai ba, ca a iesit fain inregistrarea. Urc-o acum pe net!

...ceva mai tarziu...


- Cum erau oamenii astia care ne-au lasat inregistrarea!
- Da. Ce reactii ciudate!
- Cata emotie!
- Si... "umor" cred ca ii spuneau.
- Si cand te gandesti ca au trecut doar cateva sute de ani de atunci?
- Da. Oamenii de atunci trebuiau sa manance! Sa elimine deseuri.
- Si nu numai! Aveau tot felul de organe care transformau diferite materii in elemente cu totul diferite.
- Organe! Ha!
- Asta este cum este, dar imagineaza-ti ca fiecare gandea doar pentru el. Nu gaseai doi oameni sa gandeasca la fel. Miliarde de identitati. Fiecare diferit de oricare altul...
- ...si aveau nevoie de o unealta artificiala ca sa comunice!
- Nici nu e de mirare ca in momentul in care primii doi au reusit sa isi uneasca mintile....mai tii minte, ca de atunci n-am uitat nimic - primele noastre amintiri...lucrurile au evoluat foarte repede.
- Nici nu isi puteau imagina oamenii aceia, care trebuiau sa aiba niste instrumente...
- ...cu butoane...
- ...cu butoane, ca sa reuseasca sa isi imparta cunostintele si amintirile.
- Da, dar inca de atunci exista, inconstient, dorinta de a imparti toate sentimentele, cunostintele, amintirile. Intai cu cei foarte apropiati. Apoi cu cei mai putin apropiati. Apoi chiar cu cei indeparati. Si pana la urma, cu intreaga lume.
- Daaa. Ce rapida a fost evolutia! Daca te gandesti ca de la toporul de piarta la butoanele care te ajutau sa iti impartasesti fiinta cu restul omenirii au trecut un milion si jumatate de ani, si de atunci pana acum doar sapte-sute-patruzeci-si-doi de ani...

[Doru Karacsonyi - 06.12.2018]

Comments

Popular posts from this blog

69. O poveste.

The Sentient Number

Desen